De la operatie de DEVIATIE DE SEPT la NEVRALGIE DE TRIGEMEN

Astăzi nu scriu despre machiaj sau frumusețe. Astăzi scriu articolul acesta pentru că vreau să împărtășesc experiența mea și sper să vă ajut în luarea unei decizii. Vă las pe voi să trageți concluziile. 
Încă din adolescență m-am confruntat cu dureri de cap. Erau destul de frecvente și nu treceau doar cu un nurofen. De la 20 ani trăiam cu impresia că am spondiloză cervicală.
Am mers, mi-am făcut RMN. Nu aveam absolut nimic. Nu înțelegeam de unde sunt durerile insuportabile de cap. Anul trecut, în vara lui 2017 am simțit că am o sensibilitate la aerul condiționat. Nasul începuse să mi se înfunde, iar vocea mi se schimba (de parcă eram răgușită). Știam că am o deviație de sept, pentru că dormeam cu gura deschisă, însă nu mă gândeam că este grav. Am încetat să mai pornesc aerul condiționat în mașină. Ulterior însă, începuse să mă deranjeze chiar și cel din supermarket. Ei bine, ușor ușor am început să respir foarte greu, nasul era tot timpul înfundat, capul mă durea îngrozitor și aveam o mucoasă, însă nu mă simțeam ca atunci când eram răcită. Era ceva doar la nivelul feței. Am mers la ORL, mi-a pus diagnosticul de rinită cronică și mi-a prescris tratament cu arcoxia, biorinil, parasinus, aerius, augumentin. 
Mi-a spus însă că am o deviație de sept urâtă și că trebuie neapărat să mă operez. În urma tratamentului, am devenit dependentă de picături. Începusem să simt că mă sufoc noaptea, motiv pentru care noptile deveniseră zile pentru mine. 
Dupa tratament, situația era aproape aceeași, așa că am făcut un computer tomograf, în urma căruia a ieșit la iveală deviația de sept în formă de S, care îmi blocase ambele nări, iar creierul abia se mai oxigena. Mi s-a spus clar că dacă nu mă operez, lucrurile nu se vor îmbunătăți. Așa că am început căutarea. Mi-a fost foarte teamă de operația aceasta, pentru că în trecut am avut parte de o experiență neplăcută (așa cum a fost și asta, de altfel). În urmă cu 10 ani, am făcut o banală operație de apendicită în urma căreia era să mor pentru că mi-au administrat mai multă anestezie decât era necesar. Am scăpat ca prin urechile acului. Așa că mi-am propus ca de data aceasta să aleg medicul cu grijă, ca sa mă pot lăsa pe mâna acestuia cu încredere. Zis și făcut. Încep căutarea pe google. M-am îngrozit de părerile celor care povesteau experiențele trăite în spitalele de stat. Mi-am zis "Ok, de data aceasta voi merge la spital privat. Mai bine plătesc o sumă mai mare de bani și știu că nu voi avea probleme. Am fost o naivă, pentru că de fapt problemele abia atunci aveau să înceapă. 
Am căutat cei mai bun medici chirurgi ORL-iști din România și găsesc pe toate forum-urile păreri extrem de bune legate de dr. Marin Voica. 
După lungi căutări, mă decid și sun să îmi fac o programare. Am mers la policlinica din Chiajna, unde lucrează dumnealui într-o zi de miercuri. Am început să îi povestesc problemele mele de sănătate cu care mă confrutam și mi-a spus să opresc tratamentul pe care îl luam pentru rinită pentru că este prea mult. Mi-a dat ulterior să iau niste homeopate, urmând să mă opereze luni doar deviația de sept și mi-a îndreptat nasul pentru că din cauza deviației de sept se dusese spre dreapta (iar în timpul operației a descoperit că aveam două fracturi la nas de care habar nu aveam - probabil din copilărie). Mi-a spus că vom face separat operație pentru cornete nazale ulterior (la 2-3 luni). L-am întrebat de ce nu le face pe ambele o dată, pentru că din câte am înțeles, majoritatea medicilor așa fac, și mi-a spus că o poate face însă pe răspunderea mea, pentru că o să sângereze atât pe mijloc, cât și din ambele părți și nu se va mai cicatriza rapid. Mi s-a părut logic, iar acum mă bucur nespus că nu am operat cornetele. Mi-a spus că operația va fi de tip închis (adică fără tăietură), ceea ce m-a bucurat, fiind printre puținii medici din România care face o astfel de operație. 

A venit ziua cu pricina. Eram emoționată tare. Am mers la spital, la FIX Clinique. Am intrat cu mama, care urma să rămână cu mine peste noapte. Restul familiei era afară, îngrijorați pentru că urma să mă operez, însă totodată fericiți că urma să scăpăm cu toții de acest calvar. În ultimele 2 luni eram legumă, la pat, din cauza durerilor de cap. Nu mai puteam să conduc, să lucrez.  

În momentul în care am sunat la ușă pentru că era încuiat, mă abordează o doamnă ce poartă numele de Amorina (care s-a dovedit a fi asistentă) care începe să țipe și mă trateze cu o superioritate desăvârșită fiindcă sun insisent și ea abia acum a ajuns de la un alt job dintr-un spital de stat. Ok, și care e problema? Că nu înțeleg.  Ok, probabil era nervoasă. Trecând peste asta,  îmi aruncă în față niște hârtii pe care trebuie să le citesc și ulterior să le completez. O întreabă pe mama dacă și-a luat cazare. I-am spus că nu, pentru că vreau să rămână peste noapte cu mine. Mi se pare logic să îmi permiți să fiu însoțită atunci când vin și îți bag  2000 euro în buzunar, nu? Începe să țipe că nu există așa ceva, că unde credem noi că ne aflăm?  Că nu sunt un copil ca să am nevoie de însoțitor și dacă am nevoie de ceva e ea acolo. Nu îmi venea să cred că întâlnesc un asemenea comportament și la un spital privat. Ok, am înțeles că nu este voie, dar nu îmi poți vorbi pe un ton omenesc? I-am spus că am niște probleme de sănătate din cauza nasului și că e normal ca mama să fie îngrijorată pentru starea mea ulterioară. A început să îmi spună pe același ton superior că să o las cu prostiile,  că lasă că știe ea de ce sunt eu acolo. Probabil i s-a părut că nasul meu este destul de urât și că trebuie operat. Nu îmi venea să cred că ne tratează ca pe niște cârpe. Îmi venea să plâng de nervi. I-am zis mamei că vreau să plec de acolo în secunda doi. Apare însă doctorul. Vine în camera în care urma să mă aducă după operație și îmi cere banii ( pentru care nu am primit nicio factură - căci chipurile, îmi face reducere ulterior la operația pentru cornete nazale). Aici am greșit-o eu rău de tot, dar asta e. Îmi asum. Revenind însă la acel moment, îi dau banii înainte de operație și ii povestim de comportamentul agresiv al asistentei sale. Ce răspuns credeți că primesc? Îmi spune că își va schimba imediat comportamentul dacă o ating la buzunar. Nu îmi venea să cred! Adică vin să plătesc 2000 Euro și ca să primesc atenția necesară trebuie să mai bag 100 ron în buzunar? În momentul în care i-am dat banii asistentei (care se simte jignită dacă o numești așa - fiindcă ea e de fapt mâna dreaptă a doctorului) și-a schimbat radical comportamentul. NU îmi venea să cred, vă jur! 
Probabil a contat și faptul că i-am spus că lucrez în social media. Poate ulterior a atenționat-o și doctorul (pentru că înainte de operație mi-a spus că trebuie să aibe grijă cu mine pentru că pot să-i fac reclamă negativă). Ce-i drept, și-a schimbat comportamentul radical. Următoarea dimineață i-a făcut mamei cafeaua. Vă vine să credeți? Mie nu. Am plecat, însă nu mi s-a dat nicio scrisoare  medicală. Abia după 3 luni, la cererea mea am primit și o astfel de scrisoare. Din nou, greșeala mea. 

Toate bune și frumoase după operație. Am primit atenția necesară. Tot ce citisem în mediul online s-a dovedid a fi adevărat. Doctorul răspunde la orice oră la telefon și îți dă indicații cu privire la operație. Nu m-am umflat foarte tare după operație și nici nu m-am învinețit atât de rău precum văzusem pe internet. Ba chiar și experiența cu scoaterea meșelor nu mi s-a părut dureroasă. Citisem pe internet că este momentul crunt din toată treaba asta cu operația. Omul a folosit xilină și nu am simțit mare lucru. 
După 7 zile de la operație mi-au curs cheaguri uriașe de sânge din nara dreaptă. M-am speriat. L-am sunat și am mers la control. Mi-a spus că nu a mai întâlnit așa ceva. Eu cu 2 zile înainte am stat în picioare toată ziua și am crezut că-i din cauza efortului. 
De aici începe adevăratul calvar. Știam că după operație fața și nasul sunt umflate. În timp, a început să revină la forma inițială, însă problema era că aveam momente când mi se umfla atât fața cât și nasul pe partea dreaptă și mă simțeam extrem de rău. Primul semn care mi-a dat de gândit au fost niște mâncărimi extrem de accentuate la nivelul nasului. Îmi venea să îmi smulg nasul. L-am sunat și mi-a spus că sunt prea panicată. *Că pe unii îi mănâncă nasul, pe unii în alte părți, că mna..ne mai mănâncă și pe noi...apropo, ai scris și tu pe pagina mea de facebook? Poate mai îmi aduci și mie niște cliente*..Ok..am zis că are simțul umorului..și că oricum voi scrie pe blogul meu un articol cu experiența mea privind operația..însă ceea ce m-a pus pe gânduri a fost o discuție cu o altă fată care s-a operat la el. Și ei i-a spus să scrie lucruri frumoase acolo. Acum întrebarea mea este....oare oamenii care au scris acolo, au făcut-o doar de dragul lui, pentru că i-a rugat ca să vadă lumea ce treabă bună face? Acela a fost momentul în care m-am gândit dacă nu cumva am ajuns să mă operez la un om care este lăudat fiindcă el își roagă pacienții să facă lucrurile astea? Nu de alta, dar în toate mesajele se vorbea despre o echipă de excepție, de o asistentă care se comportă exemplar, iar eu nu am avut parte de așa ceva. Și nici tipa cu care am discutat ulterior nu a avut parte de asta...

Trecând timpul, starea mea de sănătate era din ce în ce mai groaznică. Aveam dureri mari în zona frunții și pe partea dreaptă a feței. Tot pe partea dreaptă a nasului aveam în interior un fel de bob de mazăre (pe înțelesul tuturor), un punct extrem de sensibil de unde pleca toată durerea. Nara mi se dilata extrem de rău, simțeam aerul până în creier, iar la baza nării am rămas cu o cicatrice pentru care inițial mi-a dat La Roche Posay Cicaplast, iar ulterior un unguent cu antibiotic. Niciunul nu a făcut nimic. 
Când am mers la control și i-am spus că am dureri îngrozitoare, s-a uitat în nasul meu superficial și mi-a spus că nu am nimic. Că e vremea rece și eu sunt sensibilă. Probabil că sunt cornetele de vină. Așteptăm să se încălzească să le operăm și apoi mai vedem. Bineînteles că pentru fiecare control de 3 minute în care nu primeam mare răspuns trebuia să plătesc consultația 90 ron, pentru că era la jobul de la Chiajna, ceea ce nu mi s-a părut în regulă, pentru că pe site scrie clar că înainte de operație, dar și o consultație după sunt gratuite. Am plătit pentru fiecare aceeași sumă. Nu am ținut contul. Am zis că important este să fiu bine.
Ok, m-am dus bou și am venit vacă. Aceleași dureri constante, aceeași luptă, același chin. M-am filmat în momentul în care mi s-a umflat nasul și i-am trimis ca să vadă exact pentru că nu eram tot timpul atât de umflată. M-a chemat la control, s-a uitat din nou puțin în nas, mi-a spus că operația este în regulă și că probabil am făcut o sinuzită. 
Mi-a dat 2 antibiotice care mi-au dat tot organismul peste cap, am stat la pat 10 zile pentru că îmi era foarte rău de la ele, iar după terminarea acestora nici-o îmbunătățire. Starea mea era la fel de gravă. 
Mi-a recomandat să fac aerosoli cu dexametazonă, efedrină, ser fiziologic și fluimucil. După 10 zile de aerosoli în sfârșit m-am simțit mai bine. Însă minunea a durat doar o săptămână. Trecuseră 5 luni de la operație, iar eu mă simțeam la fel de rău. Ulterior, am realizat că sunt din ce în ce mai sensibilă la mirosuri, la fum, la abur, la fixativ etc. La absolut orice miros sau orice tip abur. Începusem să strănut și să am rinoree (să curgă apă din nas). Aveam aceleași episoade de durere infernală pe partea dreaptă, mă umflam și simțeam durerea în acel punct. Am mers la consult din nou extrem de nervoasă, pentru că mă săturasem să îmi spună că sunt sensibilă și că oricum o să mă mai simt rău fiindcă sinuzita nu trece niciodată. Eu știam în sinea mea că ceva nu e în regulă cu gâlma de pe nasul meu, pentru că acolo era durerea maximă care se ducea pe toată jumătatea dreaptă a feței.
I-am spus că eu nu plec de acolo până nu îmi spune ce am, pentru că eu acolo sigur am ceva - un chist - ceva. S-a uitat din nou la fel de superficial și mi-a spus că nu e nimic, că sunt bine. Că dacă eu vreau să bage un ac acolo ca să zică că a spart chistul și că nu mai e, face și asta. Că totul se întâmplă doar în capul meu, că nu este nimic în neregulă. I-am spus simptomele care ne arătau cumva că am făcut vreo alergie între timp. Mi-a spus că nu mai depinde de el starea mea de sănătate, că a făcut totul și că trebuie să continui la alergolog.
Bineînțeles că am plătit din nou ca să-mi spună un mare NIMIC, apoi am plecat de acolo exact cum m-am dus. 

Între timp, am ajuns la alergolog, la doamna Roxana Bumbăcea și i-am explicat problema încă de dinainte de operație. Nu îi venea să creadă că de jumătate de an eu iau fel și fel de tratamente fără să am un diagnostic corect. Mi-a spus că întotdeauna un ORL-ist care se respectă lucrează cu un alergolog pentru a putea ajunge la un diagnostic corect. M-a întrebat dacă  mi s-a făcut o endoscopie ca să vadă ce se află acolo, înăuntru. Bineînțeles că nu mi-a făcut dr. Voica așa ceva. De fiecare dată am stat 3-4 minute în cabinet și m-a expediat pe motiv că-s sensibilă și că trebuie să îmi opereze cornetele, că probabil de asta pățesc toate lucrurile acestea.
Ulterior, am ajuns la dr. Silvia Samuilă, o doamnă extraordinară care mi-a oferit toată atenția necesară. Imediat mi-a făcut endoscopie și în sfârșit mi s-a pus un diagnostic corect. Acum, după 7 luni de la operație, aflu că de fapt, dr. Marin Voica, mi-a atins nervul trigemen în timpul operației, motiv pentru care m-am pricopsit cu NEVRALGIE DE TRIGEMEN. 


Ok, a fost greșeala dânsului. Să zicem că aș fi putut trece peste asta. Dar să nu îmi acorde atenția necesară după operație? Cum este posibil ca un dr. ORL-ist să nu fie în stare să îmi pună un diagnostic corect și să vrea să mă opereze de cornete doar pentru a mai apuca niște bani? Slavă Domnului că nu m-am operat, pentru că nici măcar nu era necesară această operație despre care îmi tot vorbea. 

Acum urmez un tratament, deja mă simt mult mai bine. Se pare însă că va fi un tratament de lungă durată. Dna dr. Samuilă m-a asigurat că într-un final o vom scoate la capăt. Dar știți ce e mai trist? Că m-am ales cu o nevralgie nenorocită în urma acestei operații. Și mai trist este că a trebuit să mă confrunt 7 luni cu dureri îngrozitoare fără să știu măcar ce am. 

Eu regret că am făcut această alegere. Nu contest abilitățile sale ca dr.chirurg estetician,  însă ca dr. ORL-ist lasă de dorit. Și nu spun că nu-i bun, ci că nu își dă interesul. 

Aceasta a fost experiența mea care mi-a complicat viața. Însă tot răul spre bine. Aveți mare grijă atunci când vă ghidați după părerile de pe forumuri. 





1 comment

  1. Vai, Alina...imi pare rau!
    Nu stiam ca poate fi atat de complicat....ai facut vreo plangere medicului?
    Medicii in ziua de azi nu vor decat bani! Uita ca aceasta meserie trebuie sa te apropie de oameni, ca trebuie facuta din dragoste pentru om si pentru a-i veni in ajutor...inainte de orice...trist...foarte trist!

    ReplyDelete

Comentariul tau inseamna enorm pentru mine.Te astept si data viitoare. Multumesc!