Pentru că la final de an reflectez asupra anului respectiv, astăzi simt nevoia să scriu acest articol. Să vă vorbesc despre omul care m-a făcut să fiu din nou capabilă să pot face acum acest lucru. Să fiu în fața laptopului și să scriu. Să am o poftă nebună de muncă. În urmă cu un an îmi era aproape imposibil să pot face ceva. Vreau să vă vorbesc despre omul care a reușit să îmi redea zâmbetul, pofta de viață și optimismul de odinioară. Despre îngerul meu păzitor, Valeriu Flueraru.
Simt nevoia din suflet să scriu acest articol și să știe toată lumea care mă urmărește despre existența acestui om. Să vă spun pe scurt povestea mea. În ultimul an și jumătate viața mea s-a schimbat total. Am cutreierat prin spitale, de la un ORL-list la altul, îndopată de zeci de pastile. Diagnostic? Păi să vedem. Rinită alergică, sinuzită, deviație de sept, cornete hipertrofice și nevralgie de trigemen. TOT tacâmul. Am făcut tratament care a dat mici rezultate. Eu însă nu mai puteam dormi noaptea pentru că simțeam că nu am aer, că mă astup în somn. Stăteam doar pe geam pentru a putea respira și devenisem dependentă de picături. Mi s-a spus că nu mi se mai oxigenează creierul și trebuie neapărat să operez deviația de sept. Zis și făcut. Credeam că atunci se sfârșește calvarul. De fapt, era doar începutul. Ce-i tare dureros în situația de față este faptul că am experimentat cele mai groaznice dureri existente (la propriu), iar după ce fiecare ORL-ist încerca mai multe scheme de tratament, ajungea în punctul în care datea din umeri și îmi spunea Chiar nu știu ce să-ți mai fac. Un an și jumătate în care nu a fost o zi fără să am dureri groaznice. Un an și jumătate în care nu mi-am pierdut deloc speranța. Îmi spuneam într-una Hai să fim serioși. Nu se moare din asta. Sunt alte probleme mult mai grave în lumea asta care se rezolvă. Trebuie să găsesc și eu o rezolvare.
Pe lângă durerea pe care o aveam, nu suportam niciun miros. În momentul în care intram în contact cu orice tip de miros, aveam dureri groaznice de față. Nasul mi se umfla, îmi curgeau lacrimile pe față și nu aveam ce face, decât să evit. Nu suportam temperatura ridicată, dar nici temperatura prea scăzută. Nu suportam fumul de țigară, parfumul, nici măcar aburul de la mâncare. Absolut nimic. Vara un calvar, iarna tot un calvar. Joac-o pe asta, Barbuleaso!
Antibiotice, calmante, cortizon, homeopate. Totul mă ajuta doar pe moment. Am mers la orl-iști, la alergologi. Am trecut la medicină alternativă. Am făcut laser-acupunctură, biorezonanță. Am apelat la tot ce am crezut că mă poate ajuta. Zi de zi, timp de un an și jumătate am luat pastile care nu rezolvau cauza, ci doar simptomele. M-am încurajat singură și mi-am zis că trebuie să găsesc o soluție.
După ultima sedință de acupunctură (care m-a ajutat enorm pentru nevralgia de trigemen), mă simțeam în continuare extrem de rău. Ajunsesem într-un final cu psihicul la pământ. Așteptasem 2 luni programarea la acupunctură ca să ajung la sfârșitul ședințelor să mă simt tot rău.
Vă imaginați că am citit tot ce există pe internetul ăsta în legătură cu tot ce aveam eu. Așa am ajuns și pe ROmedic, un forum unde oamenii își povesteau problemele, iar diferiți medici le răspundeau. Așa am dat de FLUERARU VALERIU. L-am căutat pe facebook și i-am scris toată durerea mea. Nu aveam mari speranțe că-mi va răspunde, dar nu aveam nimic de pierdut. În aceeași seară mi-a răspuns și mi-a zis ceva ce nimeni până atunci nu îmi spusese. Mi-a spus că nu mai suport mirosurile din cauza alergiei și că trebuie neapărat să îmi schimb alimentația. Mi-a scris un mesaj întreg cu detalii. Nu îmi venea să cred cât de deschis era cu mine, o străină care îl abordează pe internet. I-am spus că vreau să merg la control la Iași. Mi-a spus că mai întâi să fac aceste schimbări, ca să nu bat drumul degeaba. Mi s-a părut un gest minunat în zilele noastre. Un alt medic ar fi spus din start să merg la consultație, nu să îmi acorde sfaturi gratuit.
În cele din urmă, i-am scris și i-am spus că deja mai am puțin și cad în depresie. Vreau neaparăt să merg să mă vadă. Așa am ajuns în PAȘCANI, lângă Iași. Am mers cu trenul 6 ore și jumătate. Am avut un feeling bun. Simteam că trebuie să ajung acolo. Tata spunea Tocmai acolo să mergi? Dar ce, s-au terminat medicii din București? Am zis că merg și până la capătul lumii, dacă este nevoie. Vreau să nu mai trăiesc în incertitudinea asta și să îmi spună și mie cineva clar ce se întâmplă cu mine. Ajunsesem în punctul în care nu mă mai puteam controla. Nasul era înfundat. Apă îmi curgea la propriu din nas. Sinuzită făceam într-una. Acum luam tratament și trecea, acum revenea. Lucram cu greu pentru că nu suportam lumina. Nu suportam zgomotul. Totul mă irita. Deja luam o mulțime de suplimente pentru sistemul nervos. Am bătut recordul. Luam 30 de suplimente într-o singură zni. Ajunsesem să nu mă mai recunosc. Știam, conștientizam că nu sunt ok, dar nu puteam să fac nimic în privința asta. Doar mă încurajam, încercam să zâmbesc și să mă conving că totul în viață se întâmplă cu un scop. Zi de zi, aceeași luptă. Deja nu mai știam cum e să te trezești și să te simți bine.
Am ajuns la Pașcani cu puțină teamă în suflet, ce-i drept. Teama de a nu ieși din cabinet la fel cum am intrat. Oricum, eram obișnuită deja. Ajung într-o policlinică modestă, la cabinetul domnului doctor. Încă de când l-am văzut, mi-am dat seama că este un om extraordinar. Era atât de optimist și mi-a acordat o atât de mare atenție pe care nu am primit-o din partea unui medic vreodată (în ideea în care în 95% din cazuri am mers la privat - cu plată).
Îi explic cap coadă toată nebunia prin care am trecut, apoi mă ia în brațe și îmi spune că se rezolvă, să stau liniștită. A luat povestea de la Adam și Eva. De când m-am născut. Cu tot felul de întrebări care să îl ajute să își dea seama de unde pornește totul. Se uită în nas și îmi arată pe cameră toate problemele mele. Pentru prima dată, tot ce îmi spunea un medic avea o logică. Mi-a spus că trebuie să rezolvăm hipertrofia cornetelor și să le micșorăm pentru că sunt extrem de inflamate și de asta mucoasa este îngroșată. Zis și făcut. Pentru prima dată în viața mea am simțit că respir bine. Mi-a spus fix ca la proști cum stau lucrurile în privința alergiei. Mi-a explicat că intestinul este plin cu toxine și că totul pornește de la alimentație. Că singura posibilitate de a scăpa de alergii este să schimb stilul de viață. Să mănânc doar mâncare gătită acasă, să evit E-urile și prostiile din comerț. Mi-a spus să nu consum deloc lapte de vacă fiindcă este extrem de dăunător în cazul alergiilor, iar seara să evit lămâia, usturoiul pentru a nu avea reflux. Mi-a dat extrem de multe sfaturi. Zis și făcut. Mi-a dat rețetă care să mă ajute și mi-a spus că vom vedea schimbări în bine.
Ce m-a uimit cel mai tare este faptul că era primul doctor care mi-a dat pastile pe bază de plante. Pastile de la farmacie au fost doar pentru alergie o lună de zile, un antibiotic pentru câteva zile, niște picături pentru hidratarea mucoasei. Ah, și când aveam dureri luam flamexin. În schimb, mi-a dat produse naturiste. Am luat un medicament pe bază de plante pentru reflux esofagian și pentru detoxifiere. Am luat și tinctură de coacăz negru și stejar.
Din ziua aia am renăscut. Am mai avut dureri, însă extrem de mici, nasul nu mi s-a mai umflat, ochii nu mai erau roșii. Am avut 3 zile în care nu am avut nimic. Poate sună ciudat că spun asta, dar credeți-mă că pentru mine a fost un miracol. De ce îl iubesc pe omul acesta? Pentru că de atunci îmi scrie într-una, mă întreabă cum mă simt, îmi trimite articole despre alimentație. Nu este doar un profesionist, ci și un OM de valoare. Putea să mă cheme acolo când am avut probleme, nu să îmi scrie pe chat ce ar trebui să fac și ce să iau atunci când nu sunt ok. De 3 luni simt că am renăscut. Nu sunt 100% ok, mă mai confrunt cu anumite probleme, dar sunt minore în comparație cu ce am avut. De atunci, eu am început să suport mirosurile. Înainte plângeam la propriu când simteam și un miros al florilor, de exemplu. Acum, am doar mici dureri în zona nasului si a feței (care sper că vor trece în 2019, pentru că este clar că nu mă voi opri aici).
Datorită acestui om eu am început să am mai multă activitate în online. Pentru că...mă simt mai bine! Pentru că a putut face ceva ce nimeni nu a reușit într-un an și jumătate, perioadă pe care am simțit-o cât zece ani. M-a făcut să îmi înțeleg problemele și să le pot depăși într-un fel sau altul. Mai mult decât atât, acum privesc altfel lucrurile. De atunci sunt mult mai interesată de capitolul alimentație. De atunci consum hrișcă. Până atunci nici nu exista în vocabularul meu acest cuvânt. M-a învățat să îmi cunosc organismul mai bine și să dau mai multă atenție mâncării pe care o consum. Doar schimbând anumite lucruri în alimentația mea, am slăbit fără să fiu nevoită să țin vreo dietă. Știți că din cauza medicamentelor mă îngrășasem destul de tare. Acum, am revenit la normal.
La începutul anului mă simțeam rău 100%. La sfârșitul lui 2018 doar 20%. Lucrurile s-au îmbunătățit vizibil. Acum, zâmbesc! Sunt din nou fericită și cu chef de viață. Așa că nu pot decât să vă mulțumesc, domnule doctor! Să rămâneți cu același suflet de milioane toată viața. MULTUMESC!
Îi explic cap coadă toată nebunia prin care am trecut, apoi mă ia în brațe și îmi spune că se rezolvă, să stau liniștită. A luat povestea de la Adam și Eva. De când m-am născut. Cu tot felul de întrebări care să îl ajute să își dea seama de unde pornește totul. Se uită în nas și îmi arată pe cameră toate problemele mele. Pentru prima dată, tot ce îmi spunea un medic avea o logică. Mi-a spus că trebuie să rezolvăm hipertrofia cornetelor și să le micșorăm pentru că sunt extrem de inflamate și de asta mucoasa este îngroșată. Zis și făcut. Pentru prima dată în viața mea am simțit că respir bine. Mi-a spus fix ca la proști cum stau lucrurile în privința alergiei. Mi-a explicat că intestinul este plin cu toxine și că totul pornește de la alimentație. Că singura posibilitate de a scăpa de alergii este să schimb stilul de viață. Să mănânc doar mâncare gătită acasă, să evit E-urile și prostiile din comerț. Mi-a spus să nu consum deloc lapte de vacă fiindcă este extrem de dăunător în cazul alergiilor, iar seara să evit lămâia, usturoiul pentru a nu avea reflux. Mi-a dat extrem de multe sfaturi. Zis și făcut. Mi-a dat rețetă care să mă ajute și mi-a spus că vom vedea schimbări în bine.
Ce m-a uimit cel mai tare este faptul că era primul doctor care mi-a dat pastile pe bază de plante. Pastile de la farmacie au fost doar pentru alergie o lună de zile, un antibiotic pentru câteva zile, niște picături pentru hidratarea mucoasei. Ah, și când aveam dureri luam flamexin. În schimb, mi-a dat produse naturiste. Am luat un medicament pe bază de plante pentru reflux esofagian și pentru detoxifiere. Am luat și tinctură de coacăz negru și stejar.
Din ziua aia am renăscut. Am mai avut dureri, însă extrem de mici, nasul nu mi s-a mai umflat, ochii nu mai erau roșii. Am avut 3 zile în care nu am avut nimic. Poate sună ciudat că spun asta, dar credeți-mă că pentru mine a fost un miracol. De ce îl iubesc pe omul acesta? Pentru că de atunci îmi scrie într-una, mă întreabă cum mă simt, îmi trimite articole despre alimentație. Nu este doar un profesionist, ci și un OM de valoare. Putea să mă cheme acolo când am avut probleme, nu să îmi scrie pe chat ce ar trebui să fac și ce să iau atunci când nu sunt ok. De 3 luni simt că am renăscut. Nu sunt 100% ok, mă mai confrunt cu anumite probleme, dar sunt minore în comparație cu ce am avut. De atunci, eu am început să suport mirosurile. Înainte plângeam la propriu când simteam și un miros al florilor, de exemplu. Acum, am doar mici dureri în zona nasului si a feței (care sper că vor trece în 2019, pentru că este clar că nu mă voi opri aici).
Datorită acestui om eu am început să am mai multă activitate în online. Pentru că...mă simt mai bine! Pentru că a putut face ceva ce nimeni nu a reușit într-un an și jumătate, perioadă pe care am simțit-o cât zece ani. M-a făcut să îmi înțeleg problemele și să le pot depăși într-un fel sau altul. Mai mult decât atât, acum privesc altfel lucrurile. De atunci sunt mult mai interesată de capitolul alimentație. De atunci consum hrișcă. Până atunci nici nu exista în vocabularul meu acest cuvânt. M-a învățat să îmi cunosc organismul mai bine și să dau mai multă atenție mâncării pe care o consum. Doar schimbând anumite lucruri în alimentația mea, am slăbit fără să fiu nevoită să țin vreo dietă. Știți că din cauza medicamentelor mă îngrășasem destul de tare. Acum, am revenit la normal.
La începutul anului mă simțeam rău 100%. La sfârșitul lui 2018 doar 20%. Lucrurile s-au îmbunătățit vizibil. Acum, zâmbesc! Sunt din nou fericită și cu chef de viață. Așa că nu pot decât să vă mulțumesc, domnule doctor! Să rămâneți cu același suflet de milioane toată viața. MULTUMESC!
.jpg)
.jpg)
