Un an cât zece...

Astăzi sunt cuprinsă de emoții, pentru că 29 Iunie reprezintă o zi importantă pentru mine. Anul trecut pe vremea aceasta visul meu devenea realitate. Chiar de ziua mea (pentru că mă cheamă Paula) am semnat contractul pentru prima mea locuință (locuință ce urma să devină studio). Am visat la asta ani de zile, însă nu știam cum voi reuși să fac lucrul acesta, mai ales când nu faci parte dintr-o familie regală și banii nu cad din cer. Și când ești ambițios și încerci pe cât posibil să faci totul pe cont propriu, prin propria muncă, cu atât sunt și mai complicate lucrurile. Dar când încerci și nu renunți la visul tău, în cele din urmă îl poți vedea cu ochii. 

A fost un an cât zece. A fost un an plin de provocări. Un an dificil. Un an în care am plâns mult. Un an în care am muncit mult. Un an în care am dus lupte cu mine. Un an în care am fost extrem de dezamăgită de oameni. A fost un an în care am realizat lucruri mărețe, mi-am îndeplinit cele mai frumoase vise,  dar și un an în care am învățat multe lecții.

Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este că dacă nu ai sănătate, nu ai nimic. Știam asta, însă când o simți pe pielea ta, lucrurile se schimbă.
Am învățat să am răbdare. Întotdeauna am făcut pe dracu în patru să fac tot ce îmi doresc ACUM. De data asta, Universul mi-a dat o palmă și mi-a arătat că în viață trebuie să ai răbdare. Și e frustrant să vezi că problema ta nu se poate rezolva peste noapte. Nici măcar peste un an. Am învățat să am răbdare fără să vreau. Am învățat să sper. Căci nu am de ales.

Am fost dezamăgită de oameni. Am suferit mult din cauza asta. E trist să vezi că toți te caută doar când au nevoie de tine (implicit de serviciile tale - atunci își amintesc toți de *cel mai bun make-up artist*). Așa că m-am schimbat fără să vreau. Am devenit rece și i-am îndepărtat pe cei care nu își au locul în viața mea. Pe de altă parte, au fost acei oameni care m-au sprijinit și care ar fi făcut orice pentru mine în momentele grele din viața mea. Acei oameni merită totul. Sunt puțini, dar sunt.

Am învățat să spun NU. Dacă până anul trecut eram omul care se lăsa pe el pentru oricine, lucrurile s-au schimbat. Am învățat să mă pun pe primul loc. Cam târziu ce-i drept, dar este bine și așa decât niciodată.

Toate provocările care au avut loc în decursul acestui an m-au făcut să realizez cât sunt de puternică. Am ținut capul sus și am zâmbit mereu indiferent de situație. Acum, după un an, mă uit în urmă și nu îmi vine să cred. Sunt mândră de mine și de ceea ce am devenit! Căci până la urmă totul în viață se întâmplă cu un scop. La multi ani mie și tuturor celor ce poartă numele de Petru și Pavel! 





1 comment

  1. Ma bucur mult ca esti bine! In viata invatam incontinuu si pentru a reusi, e nevoie sa iesim putin din zona de confort!
    Te pup si mult succes!

    Si La multi ani, Paula!

    ReplyDelete

Comentariul tau inseamna enorm pentru mine.Te astept si data viitoare. Multumesc!