Ganduri intr-o zi ploioasa..

Nu stiu ce faceti voi, insa eu ma rasfat cu un capuccino cald. Brrrr ! De abia 1 octombrie, iar in unele zone ale tarii deja ninge! Bleah ! Urasc frigul extrem de mult, insa surprinzator sau nu, ieri mi-a placut. Da, a plouat, iar eu am lenevit toata ziua. Cu laptop-ul langa mine, cu un ceai cald, priveam pe fereastra si imi asezam gandurile in ordine. Am avut o perioada in care am fost foarte stresata si aveam nevoie de o zi ca cea de ieri.


Iubesc ploaia, dar nu cand trebuie sa plec undeva. O iubesc atunci cand pot sta cu el in casa si sa ne uitam la filme. Sa lasam geamul intre'deschis si sa auzim ploaia. Si sa ma tina strans in brate ca si cum ar fi pentru ultima oara. Sa mancam alune, sa bem ceai si sa ne jucam table. Sa ne spunem cat de mult ne iubim si ca mereu vom fi unul langa celalalt. Il iubesc. Ploaia ma face sa-mi astern gandurile acum, aici. Da, aici unde logic ar trebui sa vorbim despre beauty. Dar si acesta este un lucru frumos..special.


Dar sa revin la realitate. Maine voi pleca la Bucuresti fiindca tocmai ce a inceput un nou an universitar. Da, sunt anul II la Poli - ingineria produselor alimentare. Poate. atunci cand voi invata mai multe lucruri esentiale, vi le voi dezvalui intr-o noua rubrica, aici pe blog. 
Ah, va voi spune pentru prima data un lucru. Nu, nu imi place ceea ce fac in mod special. Locul meu este intre pensule, farduri, hairstilisti, fotografi... Dar nici nu imi pare rau. Voi fi domnisoara Inginer Alina Barbu, care in 4 ani va avea un bagaj de cunostiinte pe care ma voi putea sprijini. Nu e rau, nu? Cu toate acestea, visul meu este altul..si voi lupta ca sa ajung acolo unde imi doresc.


Nu imi place nici macar Bucurestiul. Pentru mine e prea aglomerat, ma oboseste. Singurul lucu care ma motiveaza sa raman acolo este faptul ca va pot cunoaste pe voi, pot participa si eu la evenimente.
Cand am mers la evenimentul lui Kleo am fost extrem de fericita. De ce? Pentru ca am cunoscut persoane minunate, pe care le stiam doar din mediul online. 

Inca un lucru care ma face sa merg acolo este Ea. Alexandra se numeste. Imi e prietena de 5 ani, dar nu ne-am vazut niciodata. Eram doar niste copile din orase diferite care de abia intrase la liceu, iar acum, cand suntem la facultate ne putem intalni pentru prima data. E ciudat, parca o stiu de o viata. De abia astept sa o intalnesc si sa o strang in brate. Sa ii multumesc ca m-a ascultat atunci cand eram suparata si ca m-a sfatuit de fiecare data asa cum stia mai bine. 

Sper ca nu am aberat prea mult. Va doresc o luna plina de reusite, pentru ca vrem, nu vrem, Octombrie a venit.