Gânduri la miezul nopții

Am un chef nebun să scriu. Nu știu exact cu ce să încep, dar știu că îmi e dor să-mi aștern gândurile aici. La fel cum îmi era un dor nebun de mare. Și am fost. Probabil ai văzut că doar am umplut facebook-ul și instagram-ul cu poze. Ce să-mi faci! Știi doar că iubesc să imortalizez fiecare moment, că doar apoi devine o amintire. Știu că îmi vei spune că amintirile le păstrezi în suflet, dar să fim serioși..de câte ori nu te-ai uitat la o fotografie și ai zis "heei...da..uitasem cât de frumos a fost"..

Pentru că trebuie să recunoaștem că suntem într-o continuă alergătură și uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte care ne fac viața frumoasă. Până și eu, care sunt o tipă energică, plină de viață, pozitivă și cu zâmbetul pe buze mai tot timpul...obosesc. Pentru că sunt om. Iubesc ceea ce fac, muncesc cu drag până uit de mine. Mi-am dat seama că ajung uneori într-un punct în care trebuie să iau o pauză. Și uite așa îmi vine să fug și să mă detașez de tot ce este în jurul meu. Nu știu cum sunteți voi, dar pe mine mă obosesc oamenii negativiști, răutatea și bârfa excesivă. Dacă ne-am uita cu toții mai mult în curtea noastră și ne-am vedea de ale noastre, lucrurile ar fi atât de simple..
Și da, îmi vine să evadez. La munte, la mare, în natură. Mi-e egal, cum ar spune el. Și nu mă refer acum la nebunia aia din sezon. Îmi place marea, dar atunci când sunt doar eu cu ea *bine, și cu fetele mele. Trebuie să ai cu cine să împarți o bere ca să fie treaba treabă*. Și nu, nu când sunt 45 grade. Acum erau doar 14, fix pe sufletul meu. 

Am ajuns la concluzia că noi, oamenii, suntem niște roboți care au aceeași rutină, fac zi de zi aceleași lucruri și, eventual așteptăm amărâtul ăla de concediu pe care ni-l putem permite o dată pe an. Apoi vine viața și ne dă o palmă. Ne avertizează că tot ce avem este clipa aceasta, momentul acesta. Și că...ghici ce? Nimeni nu ne garantează ziua de mâine. Apoi constatăm că viața este doar o călătorie și că în loc să ne bucurăm de faptul că avem acest privilegiu, noi ne comportăm de parcă am trăi o veșnicie. Pe măsură ce anii au trecut, am realizat că oamenii sunt răi. Invidia atinge cote maxime și în loc să ne concentrăm pe ceea ce avem noi de făcut, în loc să încercăm să devenim ce mai bună variantă a noastră, pe noi ne f**e grija de ceea ce face vecinul.  De ce așa? De ce, fraților? Avem doar o viață de trăit, iar această viață poate pentru tine înseamnă încă 2 ani, 20 sau 60. Poate doar o zi. De ce să nu o trăiești frumos? De ce să nu te bucuri de oamenii dragi din jurul tău, de familia ta, de prietenii tăi? De ce să îți complici viața cu frustrări și răutăți? 

De asta prefer să am oameni puțini în viața mea, dar de calitate. Pentru mine este important să trăiesc frumos, să mă bucur de fiecare clipă, să zâmbesc și să evoluez pe toate planurile. 

Așa te îndemn și pe tine. Să zâmbești mai des, să apreciezi oamenii care te iubesc, să îți faci timp pentru tine și pentru sufletul tău. 






No comments

Comentariul tau inseamna enorm pentru mine.Te astept si data viitoare. Multumesc!